Când îmi e dor de tine, merg spre oglindă şi mă uit la mine. E ca şi când aş avea impresia că mă uit la tine, fiindcă te simt în fiecare părticică a trupului meu: creierul meu e ca şi bila albă de la biliard, fuge prin toate colțurile capului meu, ochii rămân fixați în orbite, urechile mele aud glasul tău, nările simt parfumul tău de astă noapte, mâinile mele parcă îți simt trupul gingaş şi sânii apropiindu-se de pieptul meu. E ca şi când s-ar întâlni vodka cu felia de lămâie. Atât de înțepător e sentimentul ce-l am, atunci când mă uit la mine în oglindă. Am impresia că eşti în fața mea, cu ochii tăi curcubeici ațintiți spre ochii mei, fața ta luminată, trupul tău ferit de privirile celor mulți care vor să repete scena răpirii din Serai. Eşti ca o coloană sonoră, pe care mi-aş injecta-o în vene. M-aş simți mai complet dacă mi te-ai alătura, aici şi acum.. înainte sã apuc să citesc din Culianu, autorul programat pentru seara aceasta. Îți pot şi visa chipul, te pot vedea cu ochii închişi, ca şi o lună care-şi închide ochii pentru a simți noapte în vis. Eşti ca noaptea liniştită, ce-mi dă multe nopți furtunoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu