Realitatea crudă e că niciunul dintre noi nu poate opri timpul şi nici nu-l poate da înapoi. Ce e făcut, e bun făcut. Dar fiecare dintre noi are puterea de a şi-l folosi cum doreşte. Dar oare, care este cea mai bună modalitate de a profita de timp? Timpul este prețios, nu se mai întoarce la prostul sau proasta care i-a terfelit minutele şi clipele scumpe. Şi ce e mai tragic, e că timpul pierdut s-ar putea întoarce într-o zi, dar nu în acelaşi chip, ca să zăreşti tu trenul de altădată. Dacă de prima dată te-ai folosit de el, a doua oară o vei face la fel cu o oarecare limită. Dar tot o vei face. Cam aşa stau lucrurile, dragi oameni şi în cazul iubirii. Dacă o dată, ca bărbat, te-ai dus strâmb, tot diform ai să rămâi până la sfârşitul vieții. Dacă, în cazul femeii, ți s-a rupt tocul, eşti predispusă la nişte etichete de toată frumusețea. Depinde chiar, de fiecare dintre noi, în chip individual însă, de felul în care ne petrecem timpul. Mă gândesc că dacă ni s-ar oferi posibilitatea de a aduce timpul pierdut înapoi, l-am aduce cu siguranță. Dar dacă ni s-ar mai dărui o dată posibilitatea de a fi diferiți unul de celălalt, oare ce am face? Am încerca, într-un fel sau altul, să-l imităm în gest şi cuvânt pe celălalt. Problema e că ne pierdem ca persoane, tânjim după unele lucruri şi după idealuri mărețe, dar noi nu putem nici măcar să ne vedem bârna din propriul ochi. Mai lasã-mã cu texte de genu': "Timpul este prea scurt!"
Nu eşti în stare să treci prin timp, înainte să treacă el prin tine? Şi când zic că trece prin tine, nu uita că lasă urme. Zbârcituri, riduri, opacitate, solitudine, disperare... câteva efecte ale trecerii timpului prin om. Ce e mai ciudat e că omului îi place situația în care se află! Îi place să se târască..să prindă rădăcini şi să ignore aripile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu