"Dacă nu o iau tare de la început, nu o voi lua niciodată şi aşa nu mă voi învăța minte." Sunt cuvintele care ies din gurile multor tineri de vârsta mea, care ştiu în ce lume trăiesc. Da' de unde? În secolul vitezei, să se mai țină cont de micile detalii care fac diferența? Eh, toată lumea e cu capu' înainte, îşi complică existența înainte de vreme, însumându-şi în propriile sinapse, nişte păreri greşite cu privire la problemele din viața lor. Mai grav este faptul că, mulți chiar le conferă o postură enormă, în comparație cu ceea ce reprezintă ele defapt în realitate. Hmm.. nu mi-am propus să discutăm despre tinerii actuali, întrucât nu acesta e scopul postării de față. Se trece foarte uşor, mai ales în actualitate, peste adevăratele valori, care fac delimitarea serioasă dintre oameni/javre, bărbați/donjuanişti precum Casanova, femei/amărâte, precum cele despre care vorbea C-tin Gane. Tradiția se păstrează, controversele rămân deschise drept subiecte tabu şi la ora actuală.
Se trece (nu pot spune dacă intenționat sau nu) peste o zi de mare importanță pentru români. Astăzi, 9 Mai( data curentă) vorbeam despre o dimensiune culturală, cea a lui Lucian Blaga. În acelaşi timp, ne aminteam de ceea ce a spus Kogălniceanu în cadrul Războiului de Independență...Ce am fost şi ce am ajuns. Nu zic că, noi ca români, le negăm importanța, dar poate avem tendința (secolului XXI, că se mai poartă uneltirea de a da vina pe altu', deci pe veacul acesta vitezoman) să uităm prea repede momentele ce ne-au făcut să fim siguri de apartenența la națiunea românească. Am senzația, şi poate n-aş pica penibil dacă măcar unul ar mai gândi ca mine, că plecăm uşor uşor pe un drum în care ne desacralizăm. Părerea e personală, nu a primit o sentință, liberul arbitru îşi spune şi el cuvântul.
Români, doar cu numele...nu şi cu sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu