Aprind un fum
şi o clapă de clavir
se trânteşte de podea
şi se sparge în bucăți.
Urmăresc umbrele
ce cad peste cântece,
Aud sunete
care-mi resuscitează urechile
Rând pe rând
simt clapele cum strigă
Ca într-un moment
sacru de bucium
Lemnul putrezeşte
Ceața cuprinde clavirul
E densă
şi nu mă mai regăsesc
Cădem, ne spargem în figuri
uităm omenia,
Iar clapele sunt martorii
destrămării noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu