Ştiu că mulţi îmi vor prietena. Sunt conştient că dacă aş scăpa-o din mâini, se prea poate să o pierd pe veci. Sau aş întâlni-o într-o altă viață, sub un alt chip. Diferența e că nu aş mai recunoaşte-o. În viața aceasta, aşa se face că bărbații sunt practicanții perfizi ai unor industrii de vorbe, unde faptele mor. Aş plânge cu mâinile în pumni, pentru păcatele ce se săvârşesc sub ochii mei, doar că mi-e teamă că privirea mi s-ar împăienjeni şi n-aş mai distinge binele de rău. Bărbații şi femeile deopotrivă, vor să treacă prin foc şi sabie pentru a-şi da seama dacă sunt făcuţi unul pentru celălalt. Vor să treacă prin toate experiențele posibile, uitând că trecând prin ele, pierd o parte din ei. Aşa că, se mulțumesc să devină Sherlock Holmes al timpului nostru, să ajungă să-şi obosească creierul umblându-l prin toate conjuncturile posibile, să sleiască în multe feluri inimile oamenilor. Şi aşa, oamenii se usucă şi se pierd în gânduri pătimaşe.
Când simți că lacrimile te înăbuşesc, când simți gustul lor care se prelinge peste buzele tale topite de tristețe, stai în genunchi şi crede în tine. Într-un timp al necazului, al falsității fățişe sau ascunse, al dorinței de supremație şi de cotropire, tu trebuie să stai aici. Tu trebuie să te aduni, să te trezeşti din insomnia ce i-a cuprins pe mulți de-ai noştri şi astfel, să creşti. Vârsta ta biologică se aseamănă cu anii gravați de pe inima ta? Încearcă să fii echilibrat, încearcă sã aplanezi conflictele inimii tale, valurile care o jumulesc şi o lasă golită de sentimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu