Despre laptele vărsat vorbim în cazul bebeluşilor, care stropesc împrejurimile cu picături din biberon. Despre laptele vărsat, vorbim atunci când vine mam' mare, mamițica şi tanti mița să ne aducă o cană umplută până la refuz, iar noi copii fiind, să-l vărsăm tăt pe noi. Sau picăturile de lapte de pe sânii mamei atunci când îşi hrănea copilaşii, ori de ce nu, picăturile de lapte de pe sânii soției tale când alăpta copii... Dar şi când vorbim de laptele vărsat, asociat cu lacrimile noastre... situația se schimbă. Plângem după laptele vărsat, la orice vârstă suntem. Plângem de dorul persoanei iubite, care pur şi simplu din cauza situației nu poate fi atunci lângă noi. Uneori, unii ajung să plângă după laptele vărsat, în cadrul unor căsnicii care şi-au găsit finalitatea. Dragă bărbatule, Dragă femeie... îmi e greu să vă zic şi eu asta. Sunt om, înainte de toate şi am plâns şi eu după laptele vărsat. Dar lucrurile trec, timpurile se schimbă şi odată cu ele, şi unii oamenii pe care i-am iubit, i-am respectat, i-am adorat, le-am făcut un jilţ în sufletul nostru şi le-am dat ambrozie din belşug. Am fugit kilometri întregi, doar ca sā le facem pe plac.. ci nu doar picioarele noastre au fugit încoace şi încolo, ci şi sufletul nostru. Cine zice că nu a făcut compromisuri într-o relație, eu zic că nu a fost într-adevăr, o relație. După laptele vărsat, nimeni nu ar trebui să plângă. Şi niciodată laptele nu e vărsat de destin, e forțat sā se verse în acest fel şi chiar atunci când noi nu putem fi acolo să prevenim asta. Şi când e vărsat, nu îngenunchem în fața lui şi plângem, fiindcă am uda covorul de pe jos. Mai bine am lua ceva şi l-am curăța. Dacă îl lăsăm acolo, se împute treaba.. şi la propriu şi la figurat. Aşa că, cine plânge după laptele vărsat, ar trebui să aibă soarta lui. Sā se verse şi sufletul său încontinuu. Fii tare, om fiindcă tu nu eşti făcut din lapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu