Cum au apărut insomniile incomode ?

„Oprește Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea...” (Lucian Blaga)

Ce pot spune eu despre originea insomniilor incomode? Obișnuiam să nu dorm nopțile și să fac, ca să zic așa, nopți albe. Presupun și cred cu tărie că fiecare dintre voi a avut la un moment dat insomnii. Doar că pentru mine, insomniile pe care le am nu sunt niște simple perioade în care nu dorm. Nici vorbă. Pentru mine, insomniile reprezintă Artă. Sunt sigur, și pot băga și mâna-n foc pentru acest aspect, că insomniile nu sunt blocaje la nivel mental, ci sunt mai mult de atât. Sunt drumuri care, odată aflat pe acestea, deschid uși noi cu perspective, noutăți pe care lumina zilei sau razele unui soare al dimineții nu le poate oferi omului. Sunt unii care își fac un obicei din a scrie pe la crăpatul zorilor. Ei bine, eu ca mulți alții, scriu nopțile. Mă rog, vorba vine. Uneori am tendința să spicuiesc și să plasez câteva vorbe și în decursul serii, ca să frăgezesc noaptea ce va urma. Știu..știu. Veșnica și monotona expresie medicală că somnul este un factor important și odată perturbat, greu poate fi readus pe făgașul normal. Știu și sunt familiarizat cu ele, dar și cu rugămințile mamei, tatălui și mai nou, ale prietenei mele. Din cauza faptului că sunt un catâr la propriu dar și la figurat (sunt în zodia Taurului, deci se explică de ce), încă stau nopțile și scriu. Proiectul insomniilor este o încercare, un eseu pe care eu l-am început acum câțiva ani în urmă, am strâns materiale însumând versuri, scurte pasaje de proză, eseistică, pagini de jurnale și nu în ultimul rând, câteva desene și câteva corespondențe imaginare sau nu. În gând și sper că în scurt timp și în suflet, voi lansa o carte cu titlul Insomnii incomode, o primă încercare care nu pot spune că va fii întru totul literară. Nicidecum. Scriu ca să mă cunosc și de ce nu, să vă cunosc. Am realizat acest blog în speranța de a insufla cititorilor sau viitorilor mei cititori, avizați sau neexperimentați, savurosul gust al încercărilor de comuniune între pix și foaie. Scriu, nu doar pentru mine, ci și pentru voi. Scriu despre iubire, prietenie, curaj, armonie, istorie, dar nu m-aș rezuma doar aici.

Vivat! Crescat! Floreat!