Nebun pe ideea mea, prost pe a altuia.

Fără un strop de nebunie, nu ai cum să atingi imposibilul. Ştiu că nu e ceva nou pentru voi, doar că mulți încearcă să fie nebuni pe ideile altora. Şi nu le reuşeşte. De ce? Fiindcă acea nebunie nu este a lor, nu le aparține, deci devine un eşec de proporții. Când cineva doreşte să-l copieze pe celălalt, ori devine o formulă diformă a celuilalt, ori ajunge să fie înghițit de peştele cel mare. Şi povestea aceasta îmi aminteşte de Iona (nu cel biblic, ci cel al lui Sorescu), fiindcă îmi imaginez cum stătea el aplecat peste acvariul cu peştişori, conştient fiind că nu va putea prinde peştele acela. Dar el tot încerca, era în lumea lui şi simțea că fiecare peştişor prins, reprezintă un salt spre realizarea scopului său.
În viață, dacă ai impresia că e bine să te mulțumeşti cu puținul ( şi aici lucrurile nu sunt înțelese aşa cum trebuie: puținul pe care un om şi-l doreşte, poate fi totul pentru celălalt, dar şi viceversa; puținul şi totul îl înțelege fiecare cum vrea) , rişti să devii limitat şi să nu mai ajungi nicicând unde ți-ai propus. Aud deseori expresia în cadrul unui cuplu pe care îl întâlnesc pe stradă: "Eşti totul pentru mine!" Înainte să faci o astfel de afirmație cât de cât dulcegăroasā, uită-te la tine, înțelege-te, împacă-te cu tine însuți, dă-ți seama de limite şi de posibilități şi mai pe urmă să-ți dai drumu' la gură. Că din păcate, gura slobodă şi plimbăreață aduce cu sine nenorocire. Omul cu stropul de nebunie la brâu este acela care scrie, care gândeşte, care pândeşte idei noi, care tace, care simte, care înțelege, care iubeşte... Poți să fii atât de nebun pe o idee, pe o persoană (de ce nu?), încât să nu mai percepi imposibilul ca fiind imposibil, ci ca pe o treaptă peste care trebuie să faci un salt! Şi.. stând pe Facebook, am văzut o poză: era simplă, cu o cioară şi un papagal. Diferența era că cioara era liberă, dar papagalul era închis în colivie. Mă duce cu gândul la Fabulele lui La Fontaine... fiindcă cioara întreabă: "De ce stai în colivie?" La care papagalul : "Pentru că vorbesc!" Ei bine, tragem şi noi concluziile pentru că de', de aceea avem liberul arbitru ca un dar atât de minunat: Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mihail Sebastian şi mulți alții, au vorbit. Au fost nebuni în nebunia lor, dar asta cere şi un preț pe măsură, greu de plătit pentru unii.